Conectare

Multi se simt in siguranta online, gandindu-se ca nu va da un hacker priceput tocmai peste ei. Din pacate, nu este nevoie sa fii hacker pentru a reusi sa furi date importante si chiar identitatea altuia in mediul online.

Kevin Mitnick, celebrul hacker american care a fost condamnat de doua ori la inchisoare pentru crime informatice, a popularizat termenul de "social engineering".

Mitnick, care a reusit sa sparga sistemele IBM, Nokia, Motorola,
Fujitsu Siemens si multe altele, a laudat intotdeauna aceasta metoda
drept cea mai eficienta pentru a obtine acces la date in mediul online.
Ce este social engineering? O sarlatanie simpla, manipularea unei
persoane sau a unui sistem pentru a obtine date ce ar trebuie sa ramana
secrete.


Fara abilitati de hacker si in scop pur demonstrativ, Herbert
Thompson, un software developer american, a explicat cum se poate fura
identitatea unei persoane in zilele noaste, in sapte pasi simpli,
prezentati de SmartPlanet.com.

Pornind de la numele victimei "Kim", locul ei de munca si banca ei,
Thompson a reusit sa afle online fara mari probleme toate informatiile
necesare pentru a obtine acces la contul bancar.

1. Cautare pe Google. Blogul victimei este foarte
   folositor si contine informatii despre rude, animale de companie, dar
   cel mai important, doua adrese de mail: cea Gmail si cea de pe serverul
   facultatii unde a studiat Kim.
   
2. "Hackerul", folosind doar metode disponibile oricui, incepe prin a
   intra pe site-ul bancii pentru a reseta parola, care ajunge insa in
   contul de Gmail.
   
3. Incearca sa reseteze parola de Gmail, care il trimite la adresa de
   email a facultatii. In 2008, cand a fost realizat experimentul, Gmail
   iti dadea informatii cu privire la domeniul adresei de email folosita
   pentru resetarea parolei.
   
4. Intrebarile de securitate de pe site-ul de webmail
   al facultatii nu sunt problematice, deoarece victima a fost generoasa cu
   informatiile personale pe blog. Exista insa un obstacol: data exacta a
   nasterii.
   
5. Folosind sistemul de arhive publice, "hackerul" cauta numele
   victimei in arhiva politiei rutiere pentru a afla data nasterii, dar nu
   are noroc.
   
6. Thompson revine la blogul lui Kim si, cautand cu mai multa atentie, afla data nasterii, insa fara an.
   
7. Intors la site-ul de webmail al facultatii care ii cere data exacta a
   nasterii, "hackerul" incearca sa o ghiceasca. Prima incercare este
   gresita, dar site-ul ii mai da cinci sanse. Deoarece stie varsta
   aproximativa a victimei, reuseste sa ghiceasca.
   

Odata ce a obtinut accesul la prima adresa de email, Thompson reseteaza parola de Gmail, apoi de acolo pe cea a bancii.

Ambele sisteme au intrebari de verificare a identitatii, dar
informatiile de pe blog au fost suficiente. Acum, "hackerul" are acces
la contul bancar si la istoricul ei fiscal.


Chiar daca in Romania exista mai putine informatii oficiale in mediul online, utilizatorii reletelor de socializare publica singuri informatii pretioase care pot fi folosite pentru furtul de identitate.

Cei mai multi romani nu au o adresa de email creata pe serverele
facultatii, dar veriga slaba poate fi intrebarea de securitate a unui
cont de email Hotmail sau Yahoo, CV-ul publicat pe un site de joburi,
contul Facebook sau contul, de mult uitat, Hi5.

Tu esti sigur ca nu ai o veriga slaba?
hit.ro

ce senzatie de deja-vu am avut la topicu asta parca l-am mai citit o data pe bune ....si e foarte naspa orice se poate sparge in zilele noastre oricat de performant ar fi

Deasta nu pun nimic despre mine pe fb sau alte site-uri :) Nu am fost spart niciodata si nici nu o sa fiu, asa le trebuie daca pun informatii personale pe net...

bine ca n-am blog si nici cont bancar.. si nici gmail.. nici facultate.. ))))))

o sa ai

eu am avut pc floodat de vreo 15000 de ori:-??